Nuvela
‘Alexandru Lapusneanul’ esti prima
nuvela istorica din literatura
romana, publicata in perioada pasoptista, in primul nr al daciei literare,
ilustrand una din sursele literaturii romantice, istoria nationala.
Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o
constructive riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia
intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea
faptelor. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza
in jurul personajului principal.
Este o nuvela romantica datorita mai multor
trasaturi:specie; inspiratia din istoria nationala; tema; conflict; naratiune
liniara; personaje exceptionale in situatii exceptionale; personaje construite
in antiteza.
Nuvela istorica este o specie literara cultivata de
romantici, care evoca trecutul istoric prin : tema, personajele si culoarea
epocii (mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie,
limbaj).
Din cronica lui Grigore Ureche, Negruzzi preia imaginea
personalitatii domnitorului Al. Lapusneanul, ca si scene, fapte si replici (de
ex. Motto-ul cap. I si IV), dar se distanteaza de realitatea istorica prin
apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de
ideologia pasoptista.
Nuvela
are ca tema lupta pentru putere in epoca medieval. Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a
lui A.L (1564-1569) evidentiaza lupta pt impunerea autoritatii domnesti si
consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.
Naratorul este omiscient, omiprezent, sobru, detasat,
predominant obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete de caracterizare
(de ex:’tiran’, ‘curtezan’, ‘miselul boier’). Naratiunea la per.a III-a aminteste de obiectivitate si
conciziune de relatarea cronicarilor.
Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin
inalntuirea secventelor narative si a episoadelor, particularitate narativa
romantica.
Incipitul si finalul se remarca prin sobrietatea
auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza
revenirea la tron a lui Lapusneanu si atitudinea lui vindicativa. Frazele
finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, lapidar si obiectiv,
amintind de stilul cronicarului, iar prin mentionarea portretului se realizeaza caracterul verosimil, specific
nuvelei :”Acest fel fu sfarsitul lui A.L, care lasa o pata de sange in istoria
Moldovei.”
Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea
textului narativ in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului.
Capitolele poarta cate un rol rezumativ care constituie replici memorabile ale
personajelor :
ü
Capitolul I – “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”
(raspunsul dat de L. solei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de
unde a venit pt ca norodul nu il vrea).
Acest capitol cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui A.L la tronul Moldovei)si intriga
(hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta sa de razbunare);
ü Capitolul
II – “Ai sa dai sama, doamna!” (avertismentul
pe care vaduva unui boier decapitat il adreseaza doamnei Ruxanda, pentru ca nu
ia atitudine fata de crimele sotului sau). Aici se desfasoara actiunea
si se cuprind o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre
A.L :fuga lui tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei
pamantene, confiscarea averilor boieresti,,etc;
ü Capitolul
III – “Capul lui Motoc vrem…” (cererea
vindicativa a norodului care gaseste in Motoc vinovatul pentru toate
nemultumirile). Acest capitol, contine mai multe scene romantice, prin
caracterul memorabil sau exceptional : participarea si discursul domnitorului
la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47
de boieri, omorarea lui Motoc de multimea revoltata si “leacul de frica “ pt
d-na Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant.
ü Capitolul
IV – “De ma voi scula, pre multi am sa popesc
si eu…” (amenintarea rostita de Lapusneanulcare, blonav, fusese calugarit potrivit
obiceiului vremii, dar pierduse astfel puterea domneasca). Aici este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin
otravire.
Conflictul
nuvelei este complex si pune in lumina
personalitatea puternica a personajului principal.
Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pt putere
intre domnitor si boieri.
Conflictul
seundar, intre domnitor si Motoc, particularizeaza
dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si
incheiat in cel de-al treilea.
Conflictul
social, intre boieri si popr, este limitat la
revolta multimii din capitolul al II-lea.
In proza romantic, conflicetel exterioare plaseaza personajele intr-o
relatie de antiteza. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre
contrastul dintre Lapusneanul si d-na Ruxanda.
Timpul
si spatiul actiunii sunt precizate si confera
verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusnenanu pe tronul Moldovei, in a
doua sa domnie. In primele 3 capitole, evenimentele se desfasoara indata dupa
revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece prin rezumare patru ani mai
tarziu, la secventa mortii domnitorului.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice:
personaje exceptionale in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu de
constructie, liniaritatea psihologica, replicile memorabile.
Alexandru
lapusneanul este personajul
principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in
situatii exceptionale. Intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran, si crud. Hotarat,
viclean, disimulat, intelligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil
politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. Este
caracterizat direct si indirect.
Doamna
Ruxanda este un personaj
secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu lapusneanu :blandete – cruzime, caracter slab – caracter tare.
Boierul
Motoc reprezinta tipul boierului tradator,
viclean, las, intrigant. Este las in fata primejdiei, comportandu-se grotesc in
timp ce incearca sa-l determine pe domn sa nu-l dea multimii.
In antiteza cu boierul tradator, sunt personajele
episodice Spancioc si Stroici, cu
rol justitiar, reprezentand boierimea tanara.
Personajul
colectiv, multimea revoltata de targoveti apapre
pentru prima data in literature noastra. Psihologia multimii este surpinsa cu
finite, in mod realist :strangerea norodului la portile curtii domnesti din
cauza unor vesti nelamurite, descumpanirea gloatei care ‘venise faar sa stie pt
ce a venit si ce vrea’ in fata intrebarii armasului, glasurile isolate care
exprima nemultumirile, in sfarsit, rostirea numelui Motoc, in care toti vad un
vinovat pentru toate suferintele.
Limbajul contine expresii populare (‘ramasa cu gura
cascata’), regionalism fonetice, arhaisme, care dau culoare epocii.
Naratiunea si descrierea sunt reduse , naratorul obiectiv
limitandu-si interventiile. Limbajul
personajelor este unul din principalele mijloace de caracterizare si
concentreaza atitudini, reda trasaturi in mod indirect, prin replicile
memorabile.
Fiind o nuvela istorica in contextual literaturii pasoptiste,
A. L. este si o nuvela de factura romantica prin respectarea principiului
romantic enuntat in ‘Introductie’ la Dacia Literara – inspiratia din istoria
nationala, dar si prin specie, tema, personaje exceptionale in situatii
exceptionale, personajul principal alcatuit din contraste, antiteza
angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul festurilor, al replicilor si al
scenelor.
