Societatea "Junimea" este cea mai importanta grupare culturala din a II-a jumatate a sec 19 , aparuta la Iasi in 1863 ca urmare a dorintei tinerilor intelectuali de la Iasi, care , reveniti de la studiile din strainatate sustin si promoveaza o alta viziune despre lume si o noua atitudine sociala si culturala. Fondatorii societatii sunt : Pentre Carp ; Vasile Pogor ; Iacobv Negruzzi ; Teodor Rosetti si mentorul societatii Titu Maiorescu.
In 1867 , societatea infiinteaza la Iasi revista "Convorbiri Literare " , in paginile careia vor fi publicate articolele lui Maiorescu si operele scriitorilor acelei vremi.
In viata societatii "Junimea" se disting 3 etape :
- Etapa iesana (1863-1874) , avand un pronuntat caracter polemic (critic) in domeniul limbii , literaturii si culturii . In acesta perioada se elaboreaza principiile estetice ale societatii si se urmareste educarea cat mai vasta a maselor. Progresul se urmareste si prin conceperea unei antologii de poezie romaneasca pentru scolari.
-Cea de-a doua etapă, ce durează din 1874 până în 1885 (cu desfăşurarea şedinţelor Junimii la Bucureşti, dar a activităţii revistei la Iaşi), este o etapă de consolidare, în sensul că în această perioadă se afirmă reprezentanţii direcţiei noi în poezia şi proza română: Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale. Este o perioadă în care se diminuează teoretizarea criticismului în favoarea judecăţilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile esenţiale prin care Titu Maiorescu se impune ca autentic întemeietor al criticii noastre literare moderne, fără însă a neglija preocupările din domeniul civilizaţiei, dar mai ales din domeniul limbii literare, necesare şi pentru că în 1860 se făcuse trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Maiorescu susţine utilitatea îmbogăţirii vocabularului limbii române prin neologisme de origine romanică, într-un studiu din 1881, intitulat chiar Neologismele.
Etapa a treia (bucureşteană) începe din 1885, când este mutată la Bucureşti revista Convorbiri literare şi întreaga societate Junimea. Această etapă are un caracter preponderent universitar, prin cercetările istorice şi filosofice. Apariţia revistei se prelungeşte până în 1944, dar cu toate acestea ea nu va mai atinge gradul de popularitate din primii 20 de ani.
