de Mihail Sadoveanu
M. Sadoveanu ne-a ales o opera
vasta cu o tematica diversa: viata celor multi si
necajiti. Aparut in 1930, romanul Baltagul reda monografia
satului moldovenesc la inceputul secolului XX. Acest roman preia nucleul epic
al baladei Miorita, pe care-l transforma intr-o naratiune
densa, cu 16 capitole, avand
in centrul ei tema cautarii si a cunoasterii adevarului.
I
Romanul debuteaza cu o povestire
parabolica. Actiunea e localizata in Moldova, M-tii
Tacaului, satul Magura; in care locuiesta Vitoria Lipan.
Nechifor Lipan, sotul Vitoriei, plecase, toamna , la Dorna sa cumpere
niste oi si nu revenise la timp. Fiul sau, Gheorghita,
era plecat cu turmele la apa Jijiei,, iar acsa ramasesera
Vitoria si Minodora, fiica acesteia, care avea o relatie de dragoste
cu fiul dascalului din sat.In somn femeia are un semn rau despre soarta
sotului: il vede “calare, cu spatele intors catra ea, trcand
spre asfintit o revarsare de ape”.
II
Se produce un alt semn: cocosul
canta pe prispa casei intors inafara, un semn de plecare, spuse
Vitoria. Mama isi anunta fiica de intentia de a o
casatori cu “un romin asezat cu casa noua si cu
oi in munte”.
III
Vitoria se adreseaza parintelui
Daniil pentru sfat, iar preotul o indeamna sa astepte, caci
el crede ca sotul ei intarzie dintr-o pricina oarecare. La
aceasta, femeia spune ca Nechifor “poate zabovi o zi ori doua,
cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla;
insa dupa aceea vine la salasul lui”.
IV
Sotia incearca sa afle ceva
despre cel disparut cu ajutorul babei Maranda, vrajitoarea satului.
Batrana ii ghicestte in carti: “una cu ochi verzi si
cu sprancene imbinate” il retine langa ea pe barbat, dar Vitoria
nu prea crede.
V
Vitoria nu asculta vorbele
rautacioase ale batranelor din sat, si este
hotarata sa-l caute pe disparut oriunde ar fi el. Ea
isi planuieste cu de-amanuntul plecarea, isi
pregateste sufletul, tinand post si rugandu-se. De asemenea
isi pregateste casa si isi gandeste drumul pe
care il va urma.
Dupa boboteaza primul drum il
face la manastirea Bistrita pentru ca Sf. Ana sa-i lumineze
mintea si sa-i arate calea pe care s-o urmeze. Arhimandritul o
pavatuieste sa mearga la
Piatra si sa se adreseze stapanirii pamantesti.
“Sfanta Ana are sa puie cuvant la scaunul Imparatiei cele
mari.(…) Du-te la politai si la prefect
si spune-le intamplarea, ca sa
faca cercetari.'
VI
Vitoria si
Gheorghita au plecat de dimineata la Piatra unde au oprit
la un han pe care il cunosteau; acolo au intrebat de prefect. Munteanca
i-a povestit prefectului ca sotul ei plecase sa cumpere
niste oi de la Dorna si nu s-a mai intors desi trecusera
saptezeci si trei de zile. Prefectul o asigura ca o sa
cerceteze si ca trebuie sa scrie o plangere (o jalba).
Acasa femeia se
ruga de parintele Daniil sa-i faca jalba, iar in jalba
il ruga sa scrie de toate necazurile ei. Ea planuise sa
plece la Dorna ca fiul ei, pe Minodora sa o duca la
manastirea Varaticului unde e o sora de-a mamei
calugarita, iar casa o va lasa pe mana parintelui
Daniil.
La 27 februarie o duse pe
fata la manastire iar pe drum ii spuse:
“- Fata, a vorbit ea
fara suparare; tu sa nu fii proasta si sa nu
te bocesti pe tine. Astazi e o sfanta luni si incepem
implinirea hotararii.”
VII
In 9
martie intr-o zi de iarna cu soare parintele Daniil a facut o
slujba importanta. Vitoria si Gheorghita au dus la
biserica multe daruri.
Dupa ce
munteanca ajunse acasa nici nu apuca sa-i dea de mancare
baiatului caci deja la poarta erau preotul Milies, domnul
Iordan, negustorul si musterul lui Nechifor, domnul David. Deoarece
stateau mai prost cu banii; Lipanii, au trebuit sa
vanda niste marfa; cel care o cumpara era negustorul. In acea seara dadu-se o dihanie la vite dar d-l Mitrea
rezolva problema. In dimineata urmatoare
pregatira cai si baltagul facut de
fierarul satului si blagoslovit de preot. “Gheoghita purta
aninat in lant,(…),baltagul. Vitoria potrivise si legase pusca cea scurta dinapoia
tarnitei.”
VIII
Gheoghita, Vitoria
si negustorul David planuiau drumul pana Vatra Dornei.
In
drumul lor facura un popas pe malul
Bistritei langa o toplita; de acolo au pornit de-a lungul
Bistritei pana ce i-a prins noaptea langa un han la Donea. Acolo
munteanca se preface ca-l cauta pe Lipan pentru niste bani
si afla ca acesta nu a mai fost vazut pe-acolo din
toamna.
Cei trei au pornit iar la drumetie,
urmatorul popas fiind casa lui David la Calugareni langa
Piatra Teiului. In acea seara Vitoria a inceput sa depene amintiri cu
Lipan. In dimineata urmatoare mersera pana la Farcasa
unde se oprira din nou.“Vitoria il judeca pe Lipan. Avea ea sa-i
spuie multe;(…)si I le spunea din launtru, cu banuieli si
suferinte vechi.”
IX
In Farcasa ii gazduieste un
fierar, mos Pricop, de la care Vitoria afla ca sotul ei
oprise acolo, pentru potcovirea calului sau, in drum spre Dorna.
X
Pe drum, la Borca, Vitoria si
Gheorghita intalnesc un botez la care au fost nevoiti sa
participe; ceva mai departe, pe gheata de pe apa Bistritei, ii
opreste un alai de nuntasi, care “au intins plosca si au ridicat
pistoalele.Ori beau (…) ori ii omoara acolo pe loc”; iar ei se
conformeaza. Ajunsi la Vatra Dornei afla de la un slujbas
ca in noiembrie Nechifor cumparase trei sute de oi; din acestea
vanduse o suta de oi altor doi gospodari, impreuna cu care plecase
mai departe.
XI
Vitoria Lipan afla de la un
crasmar ca sotul poposise acolo impreuna cu doi ciobani. Vitoria
indicand semnalmentele sotului ei, mai ales cacuila brumarie pe
care el o purta, merge din carciuma in carciuma. Mama si fiul
fac din nou un popas, dupa ce trec de satul Sabasa peste muntele
Stanisoara, in satul Suha,unde crasmarul, d-l Iorgu Vasiliu, isi
aduce aminte de trecerea turmei de trei sute de oi, dar insotita
fiind numai de doi stapani, fapt confirmat si de sotia lui; pe
unul dintre oieri il chema Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului
disparut incepe sa “se faca lumina. La Sabasa,
fusesera trei. Dincoace,(…), Nechifor Lipan nu mai era.”.
XII
Sotia d-lui Vasiliui ii spuse Vitoriei
ca pe celalalt il cheama Ilie Cutui si ambi sunt
locuitori ai satului Doi Meri. Victoria discuta cu cei doi ciobani, ei
spunand ca i-au platit lui Nechifor oile la Crucea Talienilor.
Reveniti in Sabasa Vitoria si
fiul ei opresc la carciuma d-lui Toma dupa care il recunoaste pe
Lupu, cainele sotului, intr-o gospodarie.
XIII
Gospodarul
care-l tinuse pe Lupu i-a cautat stapinul inainte de a-l
lua. Dupa ce plateste o recompensa, ea il ia cu sine. Era
deja primavara si Vitoria impreuna cu cainele, care o
insotea, asemeni fiului, isi conducea stapinii intr-o
prapastie. Nechifor “era acolo, insa imputinat de dintii
fiarelor”. Iar craniul uman purta urma de baltag.
XIV
Privind resturile pamantesti ale
tatalui, Gheorghita “plingea ca un copil mic”, dar mama lui era
ferma si se duse in sat dupa ajutoare. A treia zi soseste
subprefectul Anastase Balmez care
constata moartea violenta a lui Lipan, care ii sugereaza sa
intrebe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza si Cutui sa duca
oile de la Dorna daca stiu de vanzarea de oi.
XV
In timpul timpil interogatoriului la care-i supune, in Suha, pe Bogza
si Cutui, subprefectul primste raspunsurile date Vitoriei
in timpul discutiei cu ei de la primarie. Femeia invita pe
subprefect si pe cei doi ciobani la inmormantare.
Ramasitele pamantesti ale lui Lipan sunt
ingropate in cimitirul din Suha. “Eu, (…), am trait pe lumea asta numai
pentru omul acela al meu si-am fost multamita si
inflorita cu dansul. Iar de-acum imi mai ramin putine zile, cu
nor.”.
XVI
Are loc praznicul de dupa
inmormantare, la casa d-lui Toma. Vitoria ii cere lui Bogza sa-i dea
baltagul sau lui Gheorghita pentru ca flacaul
sa-l admire. Apoi spune cum a fost ucis barbatul ei: urca muntele
Stanisoara impreuna cu doi tovarasi din care unul l-a lovit cu baltagul in cap pe
la spate si l-a impins in vale cu cal cu tot. Calistrat Bogza se infurie,
caci se simtea invinuit (“- Destul! racni omul, destul!”), iar
Gheorghita il loveste cu baltagul in frunte si da
drumul cainelui, ce-l musca de gat. Simtind ca va muri,
ciobanul recunoaste crima sa si a lui Ilie Cutui. Vitoria ii
spune fiului ca va plati tot ce trebuie pentru a recupera turma
furata, de asemenea o vor lua pe Minodora de la manastire; dar
mama tot nu este de acord cu relatia ei cu feciorul dascalului.